Adresă
Str. Nicolae Racota nr. 1, Corp A
Sector 1, București 011391
Program
Luni – Vineri: 09:00 – 18:00
Un studiu realizat pe 146 de mentori din Norvegia, care au trecut printr-un program universitar de formare de mentori (Lejonberg, Elstad & Christophersen, 2015, International Journal of Mentoring and Coaching in Education), a identificat și măsurat un fenomen pe care cercetătorii îl numesc „judgementoring” — un termen introdus de Hobson și Malderez (2013) pentru o formă de mentoring dăunătoare, în care mentorul dezvăluie prea ușor și prea des judecăți critice despre competența mentee-ului, în loc să se concentreze pe sprijin și dezvoltare.
Cea mai contra-intuitivă descoperire a studiului: nivelul de încredere în sine al mentorului ca mentor a fost asociat cu credințe mai puternice, nu mai slabe, aliniate cu judgementoring-ul. Cu alte cuvinte — un mentor foarte încrezător în propria capacitate de a evalua corect un mentee e, paradoxal, mai expus riscului de a cădea în evaluare excesivă, nu mai puțin. Experiența, în schimb, nu a fost asociată puternic cu niciuna dintre variabile — anii de experiență, singuri, nu te protejează automat de acest tipar.
Vestea bună: formarea structurată de mentori a redus semnificativ credințele aliniate cu judgementoring-ul și a întărit claritatea rolului de mentor. Nu e o trăsătură fixă de personalitate — e un tipar care poate fi dezvățat conștient.
Psihologul Jerome Bruner (1996) folosește termenul de „pedagogie populară” (folk pedagogy) pentru a descrie cum oamenii sunt ghidați, în interacțiunile de predare și învățare, de credințe informale formate din propria experiență — nu din teorie sau cercetare. Bruner observă că aceste teorii populare sunt remarcabil de rezistente la dovezi științifice care le contrazic.
Aplicat la mentoring: majoritatea mentorilor nu intră în rol cu o pagină albă. Vin cu asumpții formate din felul în care ei înșiși au fost evaluați sau mentorați — și tind să le repete, chiar dacă nu sunt cele mai eficiente.
Aceasta e chiar definiția judgementoring-ului. Diferența practică: un mentor bun oferă feedback constructiv, orientat spre dezvoltare; judgementoring-ul înseamnă a comunica prea rapid și prea des judecăți negative despre competența mentee-ului, adesea fără intenția explicită de a ajuta la remediere.
Verifică-te: Ultimul feedback pe care l-ai dat unui mentee — a fost orientat spre „iată ce poți dezvolta” sau spre „iată unde nu ești suficient de bun”?
Studiul arată exact opusul a ce ai crede intuitiv: încrederea ridicată în rolul de mentor a fost corelată cu credințe mai puternice de judgementoring, nu mai slabe. Încrederea în sine nu e o garanție de corectitudine — dimpotrivă, poate crește riscul de a te baza prea mult pe propria evaluare, fără suficientă verificare.
Verifică-te: Când ești foarte sigur pe o evaluare pe care o faci unui mentee, ai verificat-o și din altă perspectivă, sau te-ai bazat exclusiv pe propria convingere?
Aceasta e „pedagogia populară” a lui Bruner în acțiune directă. Tiparele cu care ai fost format ca profesionist nu sunt automat cele mai potrivite pentru mentee-ii tăi de azi.
Verifică-te: Poți numi explicit de unde vine stilul tău de mentoring — și ai reflectat vreodată dacă e cel mai potrivit, sau doar l-ai moștenit?
Formarea structurată — nu doar experiența acumulată — este ce a redus efectiv credințele problematice. Recomandare practică pentru organizații: dacă introduci un program de mentoring, nu presupune că experiența profesională e suficientă pregătire pentru rolul de mentor. Investiția într-o formare structurată, care aduce mentorii în contact conștient cu propriile asumpții, are efect măsurabil.